TĂMÂIA, tămâiez, vb. I. 1. Tranz. și intranz. ( Bis. ) A răspândi fum de tămâie, a afuma cu tămâie. 2. Tranz. Fig. A copleși cu laude excesive, a linguși.

Cuvântul tamaiet nu este în dicționar. Iată câteva sugestii: · tămâier (bis.) · tămâier (bot.) · tămâie · tămâiat · tăniet.

tămâietoare, tămâietorisubstantiv feminin. 1. Cădelniță, tămâierniță. DEX '09 DEX '98 DLRLC. sinonime: cădelniță tămâierniță. format_quote [Preotul] luînd ...

TĂMÂIE s. f. Substanță rășinoasă obținută prin crestare din scoarța livanului, solidificată sub forma unor boabe neregulate, de culoare roșiatică sau ...

TĂMÂIÁ, tămâiez, vb. I. 1. Tranz. și intranz. ( Bis. ) A răspândi fum de tămâie, a afuma cu tămâie. 2. Tranz. Fig. A copleși cu laude excesive, a linguși.

tămâietor, ~oare [ At: AR (1829), 15/20 / V: ( îrg ) ~itoare sf / Pl : ~i, ~oare / E: tămâia + -tor] 1-2 smf , a (Persoană) care tămâiază (1).

TĂMÎIAT, -Ă, tămîiați, -te, adj. 1. Parfumat, îmbălsămat, înmiresmat. (Cu pronunțare regională) Flori albastre tremur ude în văzduhul tămîiet. EMINESCU, O. ... I ...

TĂMÂIA, tămâiez, vb. I. 1. Tranz. și intranz. ( Bis. ) A răspândi fum de tămâie, a afuma cu tămâie. 2. Tranz. Fig. A copleși cu laude excesive, a linguși.

TĂMÂIÁT, -Ă, tămâiați, -te, adj. 1. Îmbălsămat, înmiresmat. 2. Fig. Beat, amețit de băutură, cherchelit. – V. tămâia.

24 nov. 2019 · este un adjectiv ce s-a obtinut prin alaturare cu sufixioid. Inseamna plin de fum (de tamaie). Publicitate. Publicitate ...