GHIORLAN, ghiorlani, s. m. ( Mold. ; în limbajul claselor dominante din trecut, spre a marca deosebirea de condiție socială) Țopîrlan, bădăran, țărănoi.

ghiorlăni v [ At: DA ms / Pzi: ~nesc / E: ghiorlan2] ( Reg ) A săpa galerii în pământ.

GHIORLÁN, ghiorlani, s.m. (Reg. și fam.) Țopârlan, bădăran. - Probabil de la ghiorăi. Sursa : DEX '98. GHIORLÁN adj., s. v. bădăran, grosolan, mitocan ...

GHIORLÁN adj., s. v. bădăran, grosolan, mitocan, mârlan, mârlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, țărănoi, țoapă, țopârlan, vulgar.

GHIORLÁN, ghiorlani, s. m. ( Reg. ) Țopârlan, bădăran. – Probabil de la ghiorăi. substantiv masculinghiorlan. GHIORLÁN, ghiorlani, s. m. ( Mold. ; în ...

ghiorlani. Articulat, ghiorlanul, ghiorlanii. Genitiv-Dativ, ghiorlanului, ghiorlanilor. Vocativ, ghiorlanule, ghiorlanilor. (reg. și fam.) țopârlan, bădăran ...

GHIORLÁN, ghiorlani, s.m. (Reg. şi fam.) Ţopârlan, bădăran. – Probabil de la ghiorăi. (Dicţionarul explicativ al limbii române) GHIORLÁN ~i m. depr. fam.

GHIORLÁN, ghiorlani, s. m. ( Mold. ; în limbajul claselor dominante din trecut, spre a marca deosebirea de condiție socială) Țopîrlan, bădăran, țărănoi.

4: Ghiorlan -i m. depr. familiar Persoana cu apucaturi grosolane, lipsita de educatie; badaran; toparlan; necioplit; mitocan; marlan; tolomac.