APLECÁRE s. ; 1. culcare, culcat, curbare, încli-nare, încovoiere, îndoire, plecare. (~ crengilor încărcate de rod.) ; 2. v. povârnire. ; 3. v. strâmbare. ; II.

APLECAT, -Ă, aplecați, -te, adj. 1. înclinat, plecat. Înaintea lui Mihai erau steagurile... care se țineau aplecate în semn de supunere a Transilvaniei.

APLECAT, -Ă, aplecați, -te, adj. 1. înclinat, plecat. Înaintea lui Mihai erau steagurile... care se țineau aplecate în semn de supunere a Transilvaniei.

Definiția cu ID-ul 201070: Sinonime. PLECARE s. v. afecțiune, aplecare, aplicație, aptitudine, atașament, atracție, chemare, compliment, dar, ...

acțiunea de a (se) apleca și rezultatul ei. (fig.) predispoziție, înclinație pentru ceva. Traduceri. Traduceri. Anagrame. capelare. Referințe. DEX '98 via ...

APLECÁRE, aplecări, s. f. Acțiunea de a (se) apleca și rezultatul ei. ♢ Fig. Predispoziție, înclinație pentru ceva. – V. apleca. sursa: DEX '09 2009 · permalink.

aplecat1 sn [ At: DOSOFTEI, V. S. 26/2 / Pl: ~e / E: apleca] 1 Aplecare (1). 2 Alăptare. 3 ( Med pop ; lpl ) Indigestie.

APLECÁRE, aplecări, s. f. Acțiunea de a (s e) apleca și rezultatul ei. 1. Înclinare, încovoiere, îndoire, plecare. O ușoară aplecare a corpului.