Momentan, nu se poate crea o prezentare generală bazată pe AI. Încearcă din nou mai târziu.
Aptitudine (plural: aptitudini) înseamnă o însușire psihică, o înclinare naturală, o pricepere sau o dispoziție individuală, care permite unei persoane să îndeplinească bine o anumită activitate, muncă, acțiune sau să învețe ceva cu ușurință, fiind sinonimă cu talent, dar, har, înzestrare, vocație, predilecție, sau (în sens popular) tragere (spre ceva).
Definiție (DEX): O însușire psihică individuală care condiționează îndeplinirea în bune condiții a unei munci, acțiuni; aplicație, înclinație, dar.
Alte definiții: Dispoziție naturală, înclinare, posibilitate, pricepere de a face ceva.
Exemple: Aptitudine pentru desen, aptitudine pentru muzică, aptitudini școlare.
BREVET DE APTITUDINE ȘI LICENȚĂ document eliberat de autoritățile aeronautice ale unui stat care conferă și certifică o calificare a unei persoane ca ...
APTITÚDINE, aptitudini, s. f. Dispoziție naturală; înclinare; posibilitate, pricepere de a face ceva. – Fr. ; aptitude (lat. lit. ; aptitudo, -inis). (Sursa: DLRM )
APTITUDINE, aptitudini, s. f. Însușire psihică individuală care condiționează îndeplinirea în bune condiții a unei munci, a unei acțiuni; aplicație, înclinație, ...
Însușire psihică individuală care condiționează îndeplinirea în bune condiții a unei munci, a unei acțiuni; aplicație, înclinație, dar^2. - Din lat. aptitudo, - ...
Aptitudinea este un ansamblu de însușiri psihice și fizice strict individuale, relativ stabile ale persoanei, care condiționează realizarea cu randament a ...
*APTITUDINE sf. Însușire pentru a face ceva, destoinicie, aplecare firească pentru ceva: n'are de loc ~ la desenat; își da toată silința ca să-i desvolte ...
